Cum se pregătește cuibul pentru iernare în stupul multietajat?
Pregătirea cuibului pentru iernare în stupul multietajat (vertical) se bazează pe utilizarea structurii verticale a stupului, ceea ce permite imitarea condițiilor naturale de viață ale albinelor. Mai jos se află o prezentare detaliată a principiilor cheie și a pașilor necesari pentru o compunere corectă a cuibului.
Configurarea corpurilor și forța familiei
Iernarea familiilor puternice în stupul multietajat se desfășoară în mod standard în două corpuri. Această dispunere asigură albinelor spațiul adecvat și permite deplasarea naturală a ghemului de iarnă în sus, pe măsură ce rezervele sunt consumate.
- Corpul superior: Trebuie să fie complet umplut cu rame ce conțin rezerve de miere sau sirop căpăcit. Conform surselor, aceste rame trebuie să fie complet pline (pline cu miere), ceea ce garantează albinelor accesul continuu la hrană în perioada cea mai rece.
- Corpul inferior: Servește ca loc de formare a ghemului. Toamna, acolo se află albinele și resturile puietului care eclozionează. Albinele formează ghemul pe celulele goale din partea inferioară a fagurilor, imediat sub rezervele adunate în etajul superior.
- Reducerea pentru familiile mai slabe: Dacă familia nu este suficient de puternică pentru a ocupa două corpuri, cuibul se limitează la un singur corp sau se folosesc 6–7 rame în ambele etaje, separând spațiul liber cu diafragme și izolație.
Distribuirea rezervelor și a păsturii
Dispunerea corectă a hranei este esențială pentru supraviețuirea iernii fără pierderi prin înfometare.
- Norme cantitative: Pe fiecare ramă lăsată în cuib trebuie să existe cel puțin 2 kg de miere (ideal 2,5 kg). Cantitatea totală de rezerve pentru o familie puternică trebuie să fie între 18 și 25 kg.
- Distribuirea păsturii: Ramele cu păstură (rezerva proteică) sunt indispensabile din februarie, când începe creșterea noului puiet. Conform surselor, rama cu păstură trebuie plasată în corpul superior ca a treia sau a patra de la margine, acolo unde se află rezervele principale de miere.
- Modele de dispunere a rezervelor: Cel mai frecvent utilizat este dispunerea bilaterală (în barbă), unde ramele cele mai grele se află la extremități, iar cele mai ușoare în centru, în fața urdinișului, creând un „pat” natural pentru ghem. Este posibilă și o dispunere unilaterală (unghiulară), unde rezervele scad spre unul dintre pereții stupului.
Hrănirea și termenele lucrărilor
Pregătirile trebuie finalizate înainte ca temperatura să scadă sub nivelul de activitate al albinelor.
- Termenul de finalizare a hrănirii: Completarea rezervelor cu sirop de zahăr (concentrație 1,5:1 sau 2:1) trebuie să se încheie până la 10–20 septembrie. O hrănire mai târzie epuizează excesiv albinele de iarnă și stimulează matca la o ouat tardiv nedorit.
- Mărimea dozelor: Siropul se administrează în doze mari de 3–4 kg o dată, pentru ca albinele să-l depoziteze rapid în celulele din apropierea punctului de formare a ghemului.
Ventilația și izolarea
Gestionarea umidității este la fel de importantă ca protecția împotriva frigului.
- Urdinișuri: Un stup multietajat are de obicei mai multe urdinișuri. Pentru iarnă, urdinișul inferior trebuie să fie deschis (redus la câțiva centimetri în funcție de forța familiei), în timp ce este foarte important să se lase deschis urdinișul superior. Aceasta permite evacuarea aerului umed și a dioxidului de carbon.
- Ventilația prin podiș: Sursele sugerează lăsarea unor crăpături (aprox. 3 mm) între scândurile podișului sau ridicarea unui colț al pânzei pentru a permite ventilația pasivă pe sus.
- Izolarea: Cuibul se izolează pe deasupra cu perne umplute cu mușchi, paie tocate sau paie. Este important ca izolarea superioară să nu blocheze complet scurgerea vaporilor de apă, ceea ce previne mucegăirea fagurilor.
Măsuri de protecție suplimentare
După dispunerea definitivă a ramelor, trebuie montate la urdinișuri protecții anti-rozătoare (inserturi metalice cu orificii de 6–7 mm), care protejează familia de șoareci în perioada activității lor de iarnă. Stupii care iernează afară pot fi înveliți suplimentar în hârtie închisă la culoare sau izolați cu rogojini speciale, lăsând însă întotdeauna deschise și libere orificiile de zbor.