Selecția familiilor părintești și materne: Îmbunătățirea geneticii stupului
Acest articol constituie un compendiu de cunoștințe despre selecția albinelor, explicând cum să identifici și să înmulțești cu precizie familiile cu cel mai mare potențial productiv și cu cel mai scăzut nivel de agresivitate.
Fundamentele selecției: De ce contează alegerea?
Munca de selecție este baza apiculturii moderne, permițând obținerea unor familii foarte productive, viguroase și rezistente la boli prin alegerea abilită a perechilor părintești. Caracteristicile individuale ale unei familii de albine, cum ar fi intensitatea colectării mierii, blândețea sau tendința de roi, depind direct de calitatea reginei. În natură, selecția naturală promovează supraviețuirea, însă în economia stupului, apicultorul preia rolul de selector, creând familii puternice cu caracteristici economice dorite.
Criterii de selecție: Productivitatea la miere și blândețea în cifre
Principalul criteriu de selecție este productivitatea la miere, la care contribuie indirect starea de sănătate și absența tendinței excesive de roi.
- Productivitatea la miere (Randament): Sunt considerate familii record acelea care colectează de la 1,5 până la 2 ori mai multă miere decât media stupului. Dacă randamentul mediu este de 40 kg, familiile alese pentru reproducție ar trebui să furnizeze 64–80 kg de miere.
- Blândețe: Această caracteristică are o importanță crucială pentru eficiența muncii apicultorului. Albinele blânde permit inspectarea cuiburii fără a folosi fum și plasă, fără a întrerupe activitatea în timpul inspecției. Selecția în această direcție trebuie să fie fără compromisuri – familiile agresive trebuie eliminate, indiferent de alte lor calități.
- Parametri suplimentari: Selecția ia în considerare și capacitatea de iernare (consumul de hrană la nivelul de 0,6–1,4 kg pe o stradă de albine cu o masă de 250 g) și ritmul de dezvoltare primăvara.
Rolul liniei materne și părintești
În creșterea albinelor, rolul trântorilor este adesea subestimat, în timp ce masculul transmite descendenților predispozițiile ereditare mult mai complet decât regina. De aceea, selecția trebuie condusă pe două căi:
- Familii materne: Furnizează larve pentru creșterea reginelor. Trebuie să provină din grupul „Superelită” sau „Elită” și să demonstreze stabilitatea caracteristicilor în cel puțin două sezoane.
- Familii părintești: Furnizează trântori pentru însămânțare. Ar trebui să fie neînrudite cu familiile materne, pentru a evita depresia de consangvinizare (dezvoltare încetinită și un număr mare de celule goale în puiet).
Selecția
Pasul 1: Întocmirea documentației stupului
O evaluare obiectivă nu este posibilă fără înregistrări sistematice în jurnalul stupului. Trebuie notate: puterea familiei după iernare, numărul de rame cu puiet, cantitatea de miere și ceară recoltată, precum și comportamentul albinelor în timpul inspecțiilor.
Pasul 2: Alegerea familiei pentru reproducție
Pe baza notițelor din întregul sezon, apicultorul împarte familiile în trei grupuri:
- Grupa I (10–15% din stup): Familii remarcabile (recordiste), care constituie material pentru reproducție.
- Grupa II: Familii medii, productive.
- Grupa III: Familii slabe, bolnăvicioase sau agresive – destinate înlocuirii reginelor sau lichidării.
Pasul 3: Pregătirea familiilor părintești
La începutul primăverii, în cuibul familiilor părintești trebuie introduse 2–3 rame cu faguri și celule de trântori. Pentru a asigura o calitate ridicată a trântorilor, aceste familii trebuie să fie foarte puternice (minimum 2 kg de albine) și bine aprovizionate cu polen.
Pasul 4: Controlul însămânțării
Pentru a consolida caracteristicile dorite, trebuie urmărit controlul împerecherilor:
- Izolare spațială: Transportul reginelor într-o zonă de însămânțare cu o rază de izolare de 5–7 km (de preferință 10–15 km în teren deschis).
- Saturarea zonei cu proprii trântori: Dacă izolarea completă nu este posibilă, trebuie creat un fond puternic de trântori, introducând rame cu puiet de trântori de la familiile părintești în celelalte familii din stup. Pentru un grup de regine, ar trebui să existe cel puțin 10 familii părintești puternice.
Pasul 5: Evaluarea descendenței (Selecție genotipică)
Dovada finală a valorii unei regine recordiste este productivitatea fiicelor sale. Pentru o testare credibilă, trebuie comparat un grup de fiice (minimum 10–15 familii) cu un grup de control cu regine de putere și vârstă similare. Dacă fiicele demonstrează o productivitate la miere mai mare decât grupul de control, regina lor este considerată o „îmbunătățitoare” și este utilizată intensiv pentru reproducția ulterioară.
Selecția sistematică permite creșterea productivității stupului cu 20–40% în doar câteva generații, făcând economia stupului mai previzibilă și profitabilă.